Drumul parca nu se mai termina. Stanga, dreapta, stanga si iar dreapta...prin cartier. Erau stradute pe care nu le mai vazuse niciodata desi statea prin zona. Muzica era mult prea tare. Probabil Gabi s-a gandit ca daca va da muzica tare in masina Dany o sa intre in atmosfera. Liza, cea mai buna prietena a ei, care se hotarase si ea in cele din urma sa onoreze cu prezenta incerca sa fredoneze printre dinti melodiile ce rulau in timp ce se indreptau spre locatie si nu prea ii iesea, iar asta nu pentru ca nu era amuzant, ci doar pentru ca pe Dany o enerva la culme veselia generala din jurul ei.
Odata ajunsi, se dau toti trei jos din masina. Aerul destul de rece ii face pielea de gaina si prin minte ii trece jacheta pe care a uitat sa si-o ia din cuier inainte sa plece.
Un local destul de mititel. Intra, urca niste trepte in spirala si se bucura ca nu si-a lut pantofii cu toc. Din fericire era incaltata cu niste balerini maro, foarte comozi. Oricum nu avea de gand sa danseze. Planuia sa stea umpic din politete si apoi sa plece cu pretextul ca a doua zi trebuia sa se trezeasca foarte devreme.
Sala, o incapere portocalie, destul de spatioasa cu mese si scaune pe marginea ei (ca la nunta), un bar si o toaleta. Singurul lucru care i se pare amuzant si placut erau perdelele prinse cu niste fluturasi de diferite culori. Era innebunita dupa fluturi!
"Gaby, hai vino si ajuta-ma sa aranjez mesele, sa pun pahare si farfurii si ceva de rontait!"
Of, daca ar fi stiut ca vine cu 100 de ani inainte sa vina ceilalti isi mai lua o ora pentru a se aranja. Dar oricum nu o intersa asa de mult cum arata si o ora in plus probabil nu ar fi facut-o sa fie (mai) draguta, asa ca se apuca sa aseze cu stoicism farfuriile, paharele, sucurile si gustarile. Intre timp muzica devine din ce in ce mai tare...iar apoi o asteptare de-a dreptul insuportabila.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu