Esarfa- Capitolul I - Inceputuri

O luniste ce se scufunda intr-un murmur adanc. Studentii tocmai isi preiau locul in banci petru urmatorul curs. Profesorul asteapta cu nerabdare inceperea torturii, a demonstratiei de azi. Oare pe cine va mai face sa isi deschida ranile…?
“Dragii mei…astazi dupa cum bine stiti vom atinge un punct foarte important din viata noastra. Cei care vor participa intens la acest curs vor fi recompensati cu foarte multa recunostinta din partea mea. Trecand la lucruri mult mai interesante, haideti sa vorbin despre DRAGOSTE. Ce este dragostea?...Haideti, nu va inghesuiti…vreau sa aflu parerile voastre…”
“Dragostea este…aaa…stiti citatul acela din Biblie…nu imi aduc aminte exact…”
“Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste…bla bla bla…ma indoiesc ca asta crezi tu ca este cu adevarat dragostea.”
“Domnule Profesor, ideea e ca suntem tineri asa cum ati zis si dumneavoastra…poate nu suntem destul de “intelepti” incat sa ne dam cu parerea.”
“Domnisoara Petre, daca nu doriti sa fiti "activa" la acest curs nu va obliga nimeni…puteti sa parasiti si sala din partea mea. Totusi prefer sa nu faceti comentarii inutile. Acum, cine m…”
Totul suna atat de stupid. Atat de in ceata, parca sunt niste marionete. Niste clovni care incearca sa atraga atentia publicului, zambet fals, hane ridicole, comportament aiurea. Cine naiba a mai creeat si gluma asta de lume.
“Sa inteleg ca dragostea este alegerea noastra? Ca noi ne alegem de cine ne indragostim? Atunci asa presupusa chimie unde e? Adica daca eu pot alege dagostea asa cum tu ti-ai ales adidasii acestia si domnisoara Petre tunsoarea periuta, unde mai e tot farmecul?”
“Trebuie sa recunosc ca mi-ati captat atentia domn' profesor.”
In coltul gurii tuturor s-a ivit un zambet parsiv…gluma se pare ca a prins…
“In ce sens Domnisoara?”
“In sensul ca tunsoarea mea este la moda anul acesta.” Un murmur de satisfactie se aude in clasa…spectatorii apreciaza.
“Dar pentru mine totusi nu are nici o relevanta asta…probabil la anul ma veti vedea la fel, periuta si in plus parul creste. Tunsoarea nu a fost decizia mea…ci a “modei” si cu toate astea sunt multumita de ea, problema nu este parul, problema este decizia pe care o luam noi si care este ireversibila de cele mai multe ori.”
“In ce sens?”In timp ce isi desface esarfa de la gat, se ridica din banca, se apropie de catedra, cere aprobarea impertinenta de a se sprijini de ea…o primeste sau nu, ea oricum avea de gand sa ramana acolo. Totul decurge ca si cum ar fi ceva natural. Poate stapaneste talentul de a domina sau poate doar cearcanele vinetii si venele exagerat de iesite in afara ii creeaza profesorului o stare de mila.Era prima oara cand isi dadea jos esarfa de la gat. Esarfa care lasa acum loc unui bandaj care probabil acoperea o rana, o rana inca deschisa…
“Dragostea inseamna NIMIC. Oamenii se nasc si mor singuri. Se nasc cu nimic si mor cu nimic…si pana la urma au totul. Si da, dragostea este o alegere. Nu in ceea ce prievste pe cine alegi sa iubesti ci in ceea ce priveste pastrarea ei. Stiu ca maine pot muri…daca chimoterapia mi-a distrus tot ce am in mine, nu mai am decat ultima rasuflare. Nu mai am decat sa ma aleg cu totul. De ce? Pentru ca atunci cand am aflat ca o sa mor, poate mai repede, am ales sa merg mai departe avand totul…copacii, soarele, luna, stelele, marea…dar pana si azi dupa ce am renuntat la dragoste pentru imaginea adevaratului meu “eu”, pentru imaginea frumusetii mele de odinioara, inca imi doresc sa dispara totul si sa raman in liniste si cu nimic. Nu imi pasa daca pentru mine nu mai rasare soarele sau nu mai apare luna pe cer impreuna cu stelele, daca acum as iesi pe usa facultatii si as da de el…Asta inseamna adevarata dragoste. Sa fii gata sa renununti la tot pentru nimic, la copaci, mare, cer, amintirea ta.”
Pentru prima data de cand simtise boala in corpul ei a incetat sa zambeasca, dar asta doar pentru o fractiune de secunda. Cu toate astea a avut senzatia ca a vorbit ore intregi. Imagini peste imagini au reaparut, amintiri ingropate de mult. Acum surade. Clasa se goleste treptat intr-un murmur continuu. Zambeste dinnou…si o melodie se aude de departe…"It's a new day"...nanana. Isi recupereaza de pe banca esarfa…simte nevoia sa si-o puna la loc, dar se razgandeste. Astazi a dat totul pentru nimic si cu toate astea afara este inca soare, cu siguranta luna va apare la noapte, cerul va fi plin de stele, iar el ii zambeste de pe banca din fata facultatii.
“Ai intarziat…”
“Da, stiu, dar a meritat!”