Eu sunt…eu sunt…o sa vedeti imediat cine sunt eu…
A se tine cont, tot ceea ce relatez aici, este cu scopul de a descrie o zi obisnuita si o societate la fel de neobisnuita!
Astazi, mergand prin piata pe o vreme extraordinar de ploioasa, ma duc sa cumpar paine de la un magazin…oarecare. Si dupa ce ca era plin de noroi si o vreme de kkt, eram si intr-o zi “neindemanatica”. Ma rog, impiedicandu-ma de tot ce imi iese in cale in timp ce imi cautam portofelul disperata in geanta, ajung in sfarsit la magazinul cu pricina, magazin care are doar o deschizatura in perete. Eu oricum nu vad bine de fel, asa ca mi-a luat ceva timp sa o zaresc pe vanzatoarea acra si stresata care probabil statea la taclale pe undeva prin spate. Buuuun, acum intervine o problema. Cea mai mare parte din banii mei erau acasa. Tot ce aveam in portofel erau monezi…so, stau si numar cu stoicism suma pe care trebuie sa i-o dau vanzatoarei. Acum daca ea m-a lasat sa astept atata, probabil ca frumos ar fii fost sa fie bunavoitoare. De unde?...statea insistent cu mana intinsa si paca imi imaginez cum dadea nervoasa din picior ca o tata nefericita. Intr-un final imi iese socoteala, dar din pacate nu ii dau toti banii. Avand in vedere ca aveam bani in mana stanga, mana dreapta si portofel, mi-a fost destul de greu pe moment sa ma hotarasc pe care sa ii dau. Cred ca m-a stresat prea mult privirea ei sau doar ochelarii de musca. Doamena se uita insistent la portofelul meu, la mainile mele pline de marunt si repeata suma pe care trebuie sa o platesc . Ma hotarasc pana la urma sa ii dau totalul. Evrica!
Toata bune si frumoasa…cu exceptia fapului ca in timp ce vanzatoarea ma intreaba daca vreau si o sacosa pentru painea cumparata, mi-au cazut si celelalte monezi, cele care imi mai ramasesera in portofel. Ok, nu te enerva, ai doar o zi daia mai nasoala. Ii zic de pe jos…da, da, va rog. Ma intreaba de trei ori daca vrau pana la urma punga pentru ca nu ma aude cum trebuie, chioscul din fata magazinului tocmai daduse o manea la maxim. Pana la urma ma ridic, ii dau raspunsul in asa fel incat sa ma auda, ma aplec dinnou sa strang monezile si surpriza….O nebuna care tot incerca sa isi aprinda tigara…incepe sa comenteze “Aoleo, uite nebuna cum isi aduna banii de pe jos” (aham, eu eram aia nebuna). Parca era o moara stricata. Ignor acest ragnet, raget, cum vreti sa ii spuneti, iau painea, vanzatoarea “Taci fa!” si am plecat. Nu fac doi pasi si aud in spatele meu, un strigat de spartan “Ati vazuto? E moartea, da, ea e moartea, va spun eu, ati vazuto?”.
Ok si in cazul in care nu v-ati prins cine sunt…va spun eu, sunt moartea. Deci de aici reiese definitia “moartei”: O tipa bruneta de 1, 63, …kg (o femeie, fata care se respecta nu isi da niciodata greutatea), care cumpara paine din piata, neindemanatica si care aduna marunt de pe jos, toate acestea in ordine cronologica.
Atentie…daca intalniti o persoana cu aceste semnalemente, va rog sa anuntati politia sau sa fugiti cat puteti de mult! Bafta
